Modelul Kurzarbeit, in traducere „munca scurta”, este o solutie aplicabila in situatii speciale, de criza. Aparuta in Germania acum mai bine de un secol, a ajuns cunoscuta in urma rezultatelor excelente din perioada crizei financiare globale din 2008-2009.
In timp ce restul tarilor europene au suferit o crestere a somajului de 3%, in Germania rata somajului a scazut pe durata crizei cu aproape 1%, fiind salvate peste 200.000 de locuri de munca.
Modelul Kurzarbeit a fost denumit „cel mai de succes produs de export al Germaniei”. Comisia Europeana il recomanda acum tuturor statelor membre in lupta pentru diminuarea riscurilor somajului, ca urmare a pandemiei de Covid-19.
La nivelul Uniunii Europene a fost aprobat programul SURE (inca neimplementat). Este destinat decontarii cheltuielilor efectuate de state pentru anumite categorii de masuri active, dar in special pentru masurile de tip Kurzarbeit.
Conceptul este unul simplu: angajatorul reduce unilateral timpul de munca, plateste salariul pentru timpul de munca efectiv prestat de catre angajat, iar statul suporta un procentaj din rest.
Avantaje exista pentru toate partile implicate:
- Angajatul isi pastreaza locul de munca si primeste un salariu mai mare decat salariul corespunzator timpului de munca redus.
- Angajatorul plateste munca de care beneficiaza efectiv si isi mentine sansele de a se redresa in timp.
- Statul continua sa incaseze impozite si contributii sociale, participand in cele mai multe cazuri cu sume mai mici decat ajutorul de somaj pe care ar trebui sa il suporte in cazul concedierilor.
Pe de alta parte, dezavantajele includ (in)abilitatea statului de a sustine costurile pe termen lung si eventualele obstacole birocratice, o problema care a intarziat implementarea modelului in mai multe state europene.
